Evenimentul zilei  02 decembrie 2006

Ciacovenii, uniti de PSD la o portie de fasole
2 Decembrie 2006
Georgeta Petrovici

Presedintele PSD Ciacova a facut cinste cu fasole calda, vin fiert si bauturi racoritoare, iar localnicii au sarbatorit fericiti.

 „Nu te duci, ma, sa iei niste pasula cu carnat?” – cam asa se imbiau localnicii din Ciacova, vineri dimineata. Flancati de steaguri, batranii infulecau de zor. Daca muzica nu ar fi fost data la maxim, le-ai fi auzit si plescaiturile satisfacute. 

In sfarsit, se intampla ceva de „1 Decembrie” 
   
Ce sarbatorim la 1 Decembrie, prea putini stiau. O pustoaica de zece ani, Larisa, rumena in obraji, dupa ce a mancat repede o portie de fasole cu carnati si a savurat dintr-un pahar de unica folosinta o gura de cola, „recita” emotionata o poezie dedicata marii sarbatori. Isi va aminti ceva timp de Ziua Nationala din acest an. „Pai, am mancat fasole cu carnati, si ne uitam la televizor”, spune bucuroasa fetita ca, in sfarsit se intampla ceva si la ei in sat. 

Elena Sfraca, fosta contabila, acum pensionara, de 79 de ani, si-a pus cerceii de perle, paltonul cu guler de bana de vizon, costumul de mers duminica la biserica si a iesit la o farfurie de fasole. „Am aflat si eu. Frumoasa treaba ca fac asta de Ziua Nationala.“ Apoi ia o pozitie verticala, si cu mandrie spune: „toti suntem romani si toti trebuie sa sa sarbatorim aceasta zi. Eu, de exemplu, m-am imbracat special de Ziua Romaniei, cu cele mai bune haine”. 

Maria Macalita, o femeie de 53 de ani, handicapata si cu o conditie sociala precara, si-a adus nepoata de doi ani, ca sa ia pranzul in aer liber. Face si ea economie acasa. Micuta a infulecat imediat fasolea, dupa care a inceput sa rupa dintr-o bucata de paine. Langa ea, alt pusti roade dintr-un carnat fript.

Fericirea trece prin stomac.

Vineri, la 10 dimineata, avizati de cu seara, mai multi locuitori ai Ciacovei s-au adunat ciopor in centrul localitatii, langa magazinul cu materiale de constructii. Flancati pe de o parte de drapelul Romaniei si pe de alta de cel al Uniunii Europene, ciacovenii au sarbatorit ziua nationala cu mancare calda si buna. S-au lins pe degete si, unii, chiar au cerut portii suplimentare, laudand initiativa social-democrata. 

Chiar daca evenimentul n-a avut un motto, din punctul de vedere al celor care s-au bucurat de el, sloganul a existat: „Sa ne hranim bine, macar de 1 Decembrie”. 

Insusi presedintele PSD Ciacova, fost ofiter de politie, a impartit portiile. Mihai Aurel Ianosel sustine ca „masa intinsa” l-a costat undeva la 2.600 de lei, iar la suma se adauga si o sponsorizare de 1.200 de lei, de la un bun amic, Vasile Badin, care a cumparat carnatii. 

„ Am pus pe masa 450 de portii. Adica 60 de kilograme de carnati de casa si fasolea. Ca sa preparam atata mancare am consumat 20 de kilograme de fasole, zece de ceapa, cate sase de patrunjel si morcovi”, ne-a declarat Ianosel. In plus a mai pus la bataie o suta de paini, 40 de litri de vin, ce a fost servit fiert, si 40 de litri de cola. 
   
Amenintari cu amenda de la Primarie

La chermeza pesedisto-pedisto-liberalo-monarhista, pentru ca liderul PSD Ciacova ne-a marturisit in final ca la initiativa sa au raspuns si un pedist, un monarhist si o tinara liberala, nu au participat oficialitatile locale. Desi au fost invitati, atat primarul, cat si vicele si consilierii locali, niciunul n-a avut curaj sa se arate. 

„Viceprimarul m-a amenintat ca imi da amenda 3.000 de lei. Dar eu n-am comercializat nimic, tot ce am facut a fost pentru faptul ca in Ciacova dupa 1989, niciodata nu s-a organizat sarbatorirea Zilei Nationale- 1 Decembrie. Am vrut sa dovedesc, ca daca vrei sa faci ceva, cauti solutii si reusesti”, spune Ianosel. 

. Intentia nu a fost sa arat ca PSD organizeaza ceva, ci doar sa aratam ca, daca ne unim, putem realiza cate ceva”, a mai adaugat PSD-istul.
   
                      Dans

Carmen Popovici si Stana Izbaşa

   
Si cum cu mancarea calda si cu vinul fiert merge bine putin dans, localnicii n-au avut nevoie de invitatie speciala. Mai mult, educatoarele si invatatoarele din Obad (sat apartinator Ciacovei) au imbarcat in masini cei 30 de copii si i-au adus la marele eveniment. Cei mici, cu burtile pline, s-au pus pe joc, cu atat mai mult cu cat erau gata imbracati in costume populare.

Articol apărut în  „TIMPOLIS” nr. 945/iunie 2003

Alaturi de campionul mondial

In urma cu mai bine de-o luna, am luat legatura, prin intermediul unor prieteni,     cu unii din membrii fondatori ai “Alianţei Romanilor Canadieni”, infiintata pe data de 1 decembrie 2002 si care-si are sediul in Toronto. Recent, m-au contactat intrebandu-ma daca sunt interesat de o deplasare in Statele Unite, la partida de box dintre Leonard Doroftei si Paul Spadafora. Cunosteam din presa romaneasca, pe care o citesc zilnic pe internet, de acest eveniment si nu am stat pe ganduri. Raspunsul a fost afirmativ. Sincer sa fiu, era primul meci de box la care eram fizic prezent aproape de ring. Nu sunt un impatimit al acestui sport si tocmai pentru aceasta nu voi insista asupra unor detalii care oricum au fost percepute diferit de milioanele de telespectatori care l-au urmarit. Printre ei, sunteti desigur si cei care cititi aceste randuri. Vreau insa sa ma refer la spectacolul din afara corzilor “careului magic”, asa cum l-am perceput eu. Dar sa o iau cu inceputul..... Din marile orase ale Canadei si Statelor Unite unde sunt comunitati de romani au fost organizate deplasari la aceasta confruntare. Cu autobuze, cu autoturisme personale si chiar cu avionul, de la departari mai mari. Distanta dintre Toronto si Pittsburg fiind relativ mica, doar 1.200 km dus-intors, am plecat cu autoturismul impreuna cu doi prieteni. Vremea era frumoasa, asa ca am facut o prima oprire la cascada Niagara, aflata pe traseul nostru. Am intrat apoi pe teritoriul Statelor Unite si ne-am apropiat treptat de statul Pennsylvania. Acesta are doua orase mai mari, respectiv Pittsburgh, care este si capitala, si Philadelphia. Ambele - la fel de frumoase, ingrijite si atragatoare. Pe la orele serii am intrat in Pittsburgh, tinta calatoriei noastre. Inarmati cu harta orasului, am gasit usor locatia cautata. Pe masura ce ne apropiam, ne cresteau emotiile. Oare cum va fi, cum se va termina? Inca la o distanta de cateva sute de metri de “Petersen Events Center”, am fost intampinati de o multime de localnici, postati ca niste jalonieri la circa 50 de metri unul de celalalt, care ne aratau niste cartoane pe care scria “I NEED TICKETS” (dorim bilete). Nu am stiut ce se intampla. Oare nu vom mai apuca sa intram in sala, s-au epuizat toate biletele? Misterul mi-a fost repede inlaturat de o simpatica politista care se ocupa de dirijarea circulatiei si careia i-am cerut indrumari legate de locul de parcare. Cu amabilitatea specifica americanilor, mi-a explicat ca, de fapt, cei cu pancardele-n mana au bilete de vanzare, dar folosesc acest siretlic pentru ca Politia sa nu le poata face nimic. Ingenioasa metoda. Ne-am indreptat spre casele de bilete. Vanzatorii, postati fiecare in fata unui computer, in spatele unui geam imens, cu un calm “enervant” ne dadeau prin intermediul unui microfon-difuzor toate detaliile despre dispunerea locurilor in sala. Biletele aveau preturi intre 75 - 200 dolari. Am ales o varianta care ne permitea sa fim cat mai aproape de ring si ne-am indreptat spre una din usile de acces. Aici am fost controlati corporal, nefiind admise, printe altele, nici un fel de aparate de filmat sau fotografiat. Acest drept revenea in exclusivitate celor acreditati. Pe holurile interioare care inconjurau sala, situate pe sase nivele, erau o multime de puncte de vanzare a berii, sucurilor, cartofilor prajiti si nelipsitului “hot dog”. Toate la preturi pana la de opt ori mai mari decat in afara incintei. Sala are 14.000 de locuri, cu scaune dispuse pe noua nivele pe cele patru laturi, in forma de amfiteatru. Fiecare scaun e prevazut cu un suport pentru pahare. Rar vezi vreunul gol. Majoritatea sunt cu bere, care se consuma in cantitati enorme. In mijloc, ringul. Deasupra, camere de luat vederi, reflectoare si patru ecrane gigantice, pe care se transmit aceleasi imagini ca cele pentru televiziune. Dreptul de transmisie a fost castigat, in urma licitatiei, de catre HBO. Printre primii intrati in sala am fost romanii, veniti de pretutindeni. Galagiosi ca acasa si plini de entuziasm. Aveam pe noi tot ce se poate numi “insemn national”. Drapele tricolore, esarfe si fulare cu denumirile cluburilor din tara, tricouri si treninguri ale loturilor nationale, sepci tricolore si multe altele. Unii s-au reintalnit dupa multi ani, altii au legat prietenii si treptat s-a apropiat ora inceperii partidelor. Trebuie mentionat ca, inaintea meciului dintre purtatorii celor doua centuri mondiale, au mai fost sapte partide. In una dintre acestea a boxat Adrian Diaconu, component, de asemenea, al lotului canadian “Interbox”. A avut adversar un american. In minutul 2,30 al rundei a treia, a castigat prin K.O. Tensiunea in sala a inceput sa creasca treptat. Ne apropiam de ora 23,00, anuntata pentru marea confruntare. Tonul scandarilor l-au dat tot ai nostri. Un grup numeros venit din New York a afisat la vedere o esarfa tricolora de cativa metri, pe care scria “NEW YORK LOVES YOU LEONARD” si au inceput sa scandeze “Le-o-nard!”. Replica au primit-o de la cei din Detroit si Chicago, postati in partea opusa a salii, care scandau “Do-rin” si “Cam-pi-on!”. In aceste momente au inceput sa fluture drapelele tricolore deasupra galeriilor. Ceilalti romani postati in alte locuri am procedat la fel. Nici americanii nu s-au lasat mai prejos. Si-n vuietul salii a intrat primul, Spadafora. Dupa el, la doua minute, a trecut printre cordonul de ordine, indreptandu-se spre ring, Doroftei al nostru. Eram foarte aproape de el. Zambea increzator si nu parea agitat. Cativa americani postati in spatele nostru, vazandu-ne tricolorul, au venit sa ne propuna sa facem pariuri. Numai de asta nu ne ardea noua, atunci. Fetele care poarta in ring panourile cu numarul rundei ce urmeaza sa se dispute si care pana acuma aveau la celelalte partide un echipament foarte sumar si-au imbracat pantalonii. Regula prevede ca la meciurile televizate sa poarte o tinuta “decenta”. Si a inceput partida... Asa cum am promis, ma abtin de la orice comentariu. Ma voi opri insa asupra altor mici detalii. Printre ele, ar fi de mentionat si faptul ca, la sfarsitul partidei, mai multi americani aflati in preajma au venit sa ne felicite pentru victoria meritata. Chiar si cei care ne-au propus pariul. Un prieten de-acum din Detroit a sunat fericit pe mobil acasa sa-si anunte sotia ca peste o ora pleaca. I-a raspuns ca a urmarit si ea partida la TV, iar comentatorul a afirmat ca Doroftei a fost invingator in 11 din cele 12 runde. Dupa putin timp, in sala, arbitrii au dat alt verdict. Ce pacat! Nici multi din spectatorii americani, recunoscuti deseori prin obiectivismul lor, nu au fost de acord cu sentinta data. Dovada e faptul ca au parasit imediat sala. Am ramas doar noi, romanii, sa ne intampinam asa cum se cuvine campionul. Am format un cordon prin care a trecut Leonard, cu acelasi zambet, insa, de data aceasta, mai amar. Purtand pe umeri drapelul tricolor, asa cum o face de fiecare data la finele partidelor internationale, ne-a multumit ca am fost alaturi de el, a dat mana cu toti care i-am intins-o si a spus doar atat: “Bine ca nu a fost mai rau!...” No comment.

                                                                                                               Mihai-Aurel Ianosel

                                                                                                            Toronto - Canada  18 mai 2003.

Articol apărut în  „TIMPOLIS” nr. 955/iulie 2003

Neam românesc

      "Sa nu-ti uiti niciodata neamul si-originea!"...... Sunt cuvinte frumoase pe care le-am auzit rostite aici, la mii de km de casa, de catre mai multi romani pe care i-am intalnit cu diferite ocazii.

 Animati de acest sentiment, un grup de tineri au pus bazele "Aliantei Romanilor Canadieni" (ARC). Printre ei se afla si  Marcel Ban, (investit in functia de presedinte), trecut prin scolile timisorene si stabilit cu familia in Canada in urma cu 9 ani. Din evidentele autoritatilor locale, rezulta ca numai in Toronto, capitala economica si cel mai mare oras din Canada, locuiesc peste 20.000 de romani din totalul de 60.520 cati convietuiesc pe intreg teritoriul tarii. Romania s-a situat in anul 2002 pe locul 7 in ceea ce priveste imigratia in Canada cu 5,677 nou-veniti. Aceasta colectivitate avea nevoie de o identitate mai pronuntata, de o organizare similara altor comunitati care convietuiesc in aceasta mult ravnita si indepartata tara. Alianta este o organizatie non-profit si neafiliata politic, care urmareste pastrarea, cresterea si promovarea valorilor culturale si spirituale a romanilor-canadieni si transmiterea lor catre generatiile urmatoare. Deasemeni se doreste a fi o punte spirituala peste Ocean intre romanii de acasa si cei din Canada. Piatra de temelie a acesteia a fost pusa cu ocazia adunarii de constituire, organizata in ziua de 1 Decembrie 2002, zi cu rezonanta istorica pentru  intreaga suflare romaneasca. Festivitatea a fost onorata si de prezenta Consulului General al Romaniei la Toronto, d-l Nicanor Teculescu.

   Scepticismul specific romanilor, s-a simtit insa in perioada imediat urmatoare. Incercari de acest fel au mai fost si anterior, astfel ca nu putini au fost cei care si-au manifestat neincrederea in realizarea proiectelor propuse cu prilejul adunarii de constituire. Pe masura trecerii timpului, s-au convins insa de faptul ca de data aceasta s-a pornit pe un drum bun. Primele semne in acest sens, au aparut cu prilejul sarbatorii Craciunului, cand a fost organizat un spectacol pentru copii cu participarea acestora. In final s-au impartit daruri celor mici si s-a facut sa se simta mai pronuntata, atmosfera de sarbatoare crestina. Apoi la 1 martie a.c. a fost organizata o intalnire a copiilor din Toronto si imprejurimi, cu Iurie Darie, Anca Pandrea si Iuliana Marciuc, iar seara s-a organizat "Balul martisorului" la care au participat peste 200 de romani. La 29 martie din initiativa asociatiei culturale "Renasterea Neamului Romanesc", a fost organizat un spectacol literar-artistic in jurul ideii "Nichita Stanescu si sentimentul national" cu ocazia implinirii a 70 de ani de la nasterea marelui poet. De Ziua Internationala a Copilului, 1 iunie 2003, "Alianta Romanilor Canadieni" organizeaza un barbeque in unul din parcurile metropolei. Aveam senzatia ca particip la o serbare campeneasca de-acasa. Au fost intinse mese adunate din tot parcul asezate cap la cap, la care ne-am asezat la discutii si un pahar de suc in timp ce gratarele din jur, care fac parte din decorul permanent al parcului, functionau la capacitate maxima. Demn de remarcat e faptul ca in astfel de imprejurari, bauturile alcoolice de orice fel sunt strict interzise, iar participantii stiau la ce riscuri se expun, consumandu-le. Ca titlu informativ, "distractia" ar costa 5.000 de dolari ne-negociabil. In spatiul dintre mese, pe un postament improvizat, fluturau drapelele romanesc si canadian. Copiii au fost cei mai fericiti. Pentru ei, veniti in numar mare, au fost organizate diferite jocuri si s-au impartit premii castigatorilor. Asa cum e firesc, in final toti au avut parte de cate unul.

Printre obiectivele avute in vedere in peroada urmatoare, se numara si colaborarea cu organizatii culturale din Romania, acordarea de sprijin in obtinerea unui loc de munca, organizarea de seri romanesti (baluri, concerte, seri literare, expozitii de arta), cursuri gratuite de limba engleza, organizarea unor excursii si deplasari la diverse activitati culturale si sportive in celelalte orase ale Canadei si multe altele.  

   Am enumerat doar cateva din activitatile desfasurate pana in prezent si obiectivele viitoare. Certa este participarea la acestea a unui numar tot mai mare de romani. Cu pasi mici dar siguri, se simte ca spiritualitatea romaneasca incepe sa se adune in jurul unui nucleu. E un semnal bun care trebuie incurajat si apreciat ca atare.

                                                                                                          Mihai-Aurel Ianosel

                                                                                           membru al Aliantei Romanilor Canadieni.

       Fam. Margan    Fam. Nastase    Activitatea politica     Ciacova - istoric     Presa - diverse      Presa - Ciacova  

                                                               copyright © Mihai-Aurel Ianosel  2006

                                                  Creat si intretinut de Octavian Nastase