Capitolul 3

                                                                Ciacova, orăşel de garnizoană.

          În evul mediu, apărătorii cetăţii CHAAK erau toţi în interiorul zidurilor ei. Aprovizionarea avea loc peste amintitul pod cu lanţuri de peste apă, care trecea peste un braţ al Timişului şi ducea spre localitatea din imediata apropiere. Nu se mai poate constata azi unde erau exact „dormitoarele“ soldaţilor din acea vreme. Din însemnările de mai sus ale lui Alí privitoare la „ghiaurul“ Ignat, se poate deduce că pe la 1.700 cetatea Ciacovei putea cuprinde între zidurile ei cam 100 de călăreţi cu cai cu tot şi cam 200 de pedestraşi.

Mai târziu, după alungarea turcilor, a fost organizată din ordinul contelui Mercy o „miliţie naţională“ în întreg Banatul, compusă din români şi sârbi. Datoria ei era de a păstra ordinea şi pacea în întreg Banatul, deci şi în Ciacova. „Administraţia teritoriului coroanei Banat“ a efectuat o inventariere a cazărmilor. Şi Ciacova a trimis un raport la Timişoara. În acelaşi timp s-a cerut o trupă de soldaţi călare, spre paza contra năvălirilor turceşti în zonă.

          În 1726 Ciacova a fost numit „târg de garnizoană“. Ponz, conte de Engelshofen, comandantul general al armatei în Banat între anii 1740 – 1757 a ordonat mărirea cetăţii Ciacova în jurul turnului donjon. Cazarma a fost şi ea mărită. Prin 1743 s-a mai construit încă o cazarmă la Ciacova şi anume pentru regimentul de dragoni „Baden-Würtenberg“:           „Cazarma călărimii“, pe o suprafaţă de teren aflată la sud-vest cât şi în afara localităţii. Vechea cazarmă din preajma turnului a fost de-acum doar reşedinţa ofiţerilor şi a familiilor acestora. Astfel, a ajuns Ciacova o localitate de importanţă militară foarte mare, aproape un orăşel militar.

          Amănunte legate de aceste cazărmi se pot citi în studiul inginerului Krieglstein din 29.12.1793. Nu ne oprim asupra lor. La cerere, se pot da datele, fiind cuprinse în cartea originală în limba germană.

Doar atât: terenul de manevră se afla la sud de cazărmi şi încă mulţi ani după distrugerea cazărmilor, ţăranii încă mai „scoteau“ cu plugurile cantităţi imense de „plumbi“, adică gloanţe din acea vreme.

          După ce Împărăteasa Maria-Tereza a renunţat la colonia sa Banat (teritoriu regal al coroanei) şi a cedat-o Ungariei, administraţia civilă şi militară s-a schimbat după modelul maghiar. În cazărmile Ciacovei au intrat de-acum trupele ungureşti de graniţă, „honvezii“ şi escadroane de călărie, supuse toate coroanei ungare. Comando-ului nr. II aparţineau, pe lângă Ciacova, şi batalioanele din Szeghedin, Zombor, Arad, Jimbolia, Becicherecul Mare, Lipova, Orşova, Panciova, Vârşet, Lugoj (şi încă cîteva altele), cu alte cuvinte aproape toate garnizoanele Banatului şi Bacicăi. În acest timp în Timişoara se afla staţionat regimentul „Alexandr Cezarovici, mare duce şi mostenitorul tronului Rusiei“. Mulţi bărbaţi din Ciacova, de toate naţionalităţile, şi-au satisfăcut serviciul militar la acest regiment din Timişoara. Multă vreme acest regiment a purtat numele de „Contele George de Rucavina – Regiment de infanterie nr. 61“, deci numele apărătorului Timişoarei contra răsculaţilor unguri din 1848-1849.

*

          În Ciacova au avut loc în decursul istoriei ei, câteva dueluri, ceea ce pe acea vreme se obişnuia, fiind socotite „chestiuni de onoare“ care trebuiau reglementate cu vărsare de sânge.

1743 – duelul Menardi – Gonschell;

1886 – duelul Dr. Klein – Herz (luna iulie);

1895 – Duelul Somogyi – Navay (luna decembrie);

1898 – duelul Temmer – Bardi (luna septembrie);

1901 – duelul Dr. Kohn – Ivacovici (luna septembrie);

Acesta este ultimul duell cunoscut în Caicova.

Motivele erau diferite, ca şi rezultatele. Însă şi ele sunt parte firească a istoriei Ciacovei din acea perioadă de vreme.

*

După cum se poate vedea, ne ocupăm de cîtva timp NUMAI de istoria Ciacovei, acesta fiind de fapt scopul celor scrise / traduse de noi. Numai că nu se poate separa istoria Ciacovei de cea a Banatului.

Oricum, şi mai departe vom încerca să ne mărginim la Ciacova, atâta cât ne permit evenimentele ce vor fi puse pe hârtie.

*

Ciacova.

Numele localităţii.

          Ca la nenumărate localităţi bănăţene care au fost înfiinţate înaintea secolului al XVIII - lea, există greutăţi în atestarea lor documentară primară, cât şi în ce priveşte numele acestora. După cât se ştie până azi, numele localităţii noastre nu a fost schimbat niciodată în decursul timpului. Există doar două faze ale „dezvoltării / transformării“ acestui nume: faza în care numele era compus dintr-o singură silabă până în sec. al XV -lea, şi anume CHAK – CSÁK – Tschak, şi pe urmă, începând din secolul 15, numele cu terminaţia slavă „OVA“, deci CHAK-OVA – CSAK-OVA – TSCHAKOWA, cu peste o duzină de stiluri şi forme de scriere în mai multe limbi. Care a fost de fapt primul nume al localităţii şi cum s-a scris în acea vreme, probabil că nu se va putea afla niciodată.

          Cunoscută este doar prima atestare scrisă, din anul 1220, când şpanul/comitele Bebich a numit în testamentul său cetatea CHAK. Localitatea ca atare trebuie să fie cu mult mai veche şi anume în perioada timpurie a evului mediu, când populaţia daco-romană a format şi pe acest pământ localităţi, adică locuri unde s-au stabilit. Cetatea cu turnul ei de pază / donjon sunt de dată mai recentă, şi anume ca răspuns la năvălirile popoarelor migratoare din răsărit. În acest loc a fost o trecere importantă peste Timiş, şi deci era importantă pentru fiecare care avea nevoie să treacă dintr-o parte într-alta. Acesta este şi motivul pentru care s-a construit cetatea în apropierea apei şi la mică distanţă de pod.

          În perioada regelui ungur Bela al IV - lea, CSAK este amintită în 1243, când a ordonat construirea şi întărirea cetăţilor de pe malul Timişului.

          Ghilad (numele cunoscut şi sub forma de GALAD), localitate vecină cu Ciacova, îşi are numele după celebrul voivod al Banatului, GLAD, care în 895 a fost învins la FENY (Foeni) de unguri.

          În vocabularul român, cel maghiar cât şi în alte limbi vorbite în această zonă, există numele de CEACĂU (pe româneşte), CSAKO (pe ungureşte) şi CSAK  (în maghiara veche):

-Ceacău: acoperamânt oval pentru cap, tare, din piele sau pâslă, pentru armată - sau poliţie; a fost folosit pînă la sfârşitul celui de-al II-lea război mondial de trupele de vînători şi ţintaşi, pe urmă numai de trupele de poliţie. E posibil deci ca Ciacova să-şi aibe numele de la acest cuvânt şi să însemne o localitate în jurul unui post de apărare – cetate ca în cazul Ciacovei. Aşa cum acest „ceacău“ este folosit la apărarea capului celui ce-l poartă, aşa să fie şi cetatea spre apărarea localităţii şi a podului.

-Csak (vîrf): Albert Klein, tatăl viitorului episcop luteran din Transilvania, a scris la începutul sec. al XX -lea, o carte pe tema numelor din Transilvania. Acolo se aminteşte de numele vechi maghiar CSAK, care este tradus cu „vîrf“. Deci, acceptând această traducere, se explică cetatea Ciacovei ca un „vârf de apărare“ împotriva oricărei intervenţii duşmane venită din est sau sud-est. Este a doua explicaţie (al doilea înţeles) ce se poate da numelui Ciacovei.

          Unii istorici locali susţin că numele se trage dintr-un cuvânt dacic, cu terminaţia „AVA“ deci „Ciacava“. Nu se pot găsi însă niciunde documente sau alte mărturii care să întărească această teză. În 1808, Johann von Lipszky susţine că numele „Ciacova“ vine din limba română, dar nu aduce dovezi în sprijinul acestei afirmaţii.

          În anii 1332-1335, în timpul Papei Joan XXII (Jaques Dueze 1245-1334), un registru al „zeciuielii“ (impozite din venit datorate bisericii) datorată de toţi preoţii catolici din Banat pe vremea respectivă regatul Ungariei, arată urmatoarele:

-1333 De Medio Temisi – item (Michael) de CHAAK solvit XVII banales;

                                        - item Michael de CHAG (?) solvit II grossos;

-1334 item sacerdotes inter duos fluvios Tymisi

                                        - item Michael de CHAK solvit IX banales;

-1335 Isti sunt Sacerdotes de Archidiaconatu Tymisien in medio duorum Fluviorul Temes

                                        - Michael de CHAK solvit II grossos.

          În acest „registru“ papal al zeciuielii sunt amintite 288 de parohii catolice ale diocezei de Cenad şi printre ele şi CHAAC, resp. CHAK, şi aceasta de trei ori, cu numele preotului Michael.

          Aceste date sunt luate din arhivele regale din Budapeste. De ce?

          Papa de pe vremea aceea, Joan al XXII-lea, un francez, (1316-1334) şi-a avut reşedinţa la Avignon. Între 1303-1310 a fost cancelar al lui Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei. De aceea se găsesc aceste notări precise în arhivele regale maghiare.

Importanţa acordata cetăţii Ciacovei  rezultă şi din faptul că ea se găseşte şi pe o hartă (frescă) din Vatican.

          Să nu ne imaginăm că denumirea de „localitate“ din acea perioadă istorică se aseamănă în măsură cât de mică cu înţelesul de azi al cuvântului. De obşte se compunea din 30-40 de case (ceea ce se numea pe atunci CASĂ), mai toate din lemn, cu acoperişuri din trestie sau paie, fără coş pe ele, şi la care, în loc de ferestre sau uşi, se foloseau cîrpe sau piei de animale. Localităţi cu mai mult de 30 de case erau numite deja „mari“.

          Nu se poate afla cărei naţiuni sau cărei religii aparţineau locuitorii acelei vremi, deoarece erau migratori şi şedeau prea puţin timp într-un loc. Probabil că în acea perioadă proprietarii pământului erau maghiari, iar iobagii erau români şi mai tîrziu şi sârbi.

Se poate – dar nu este sigur – să fi fost şi cîţiva locuitori de origine maghiară, sau să fi fost în imediata apropiere localităţi unde locuiau unguri, care însă au dispărut fără urmă în sec.XVI. Aceasta se concluzionează din existenţa în registrul „zeciuielii“ a localităţii Ciacova. Şi se ştie că această zeciuială, pe vremea aceea, nu era încasată decât de biserica catolică, nu de cea ortodoxă română sau sârbă. Prin urmare, în Ciacova trebuie să fi existat o parohie catolică. Şi cum nemţii încă nu trăiau în Banat, trebuie – logic – să fi fost unguri. Nu este exclus ca populaţia română – şi mai târziu şi cea sârbă – să-şi fi trăit viaţa religioasă într-o formă necunoscută.

Ruperea definitivă a creştinismului în două tabere – cel de răsărit şi cel de apus – a avut loc prin „schisma“ din 1054. De atunci există cele două religii: greco-ortodoxă şi romano-catolică.

Cum pe vremea aceea zeciuiala se dădea sub forma unei anumite cantităţi (banales) pe cap, de locuitor, este de presupus că în Ciacova trăiau 17 familii catolice şi tot atâtea familii independente. Plăţile a 2-a şi a 3-a erau, probabil plăţi întârziate sau suplimentări de plată. După alte calcule se poate să fi trăit în Ciacova chiar 46 familii catolice.

          În ultimul sfert al veacului al XIV-lea, Ciacova aparţinea deja familie Csáki. Familie care de fapt, s-a numit Peleske sau Piliske şi şi-a schimbat numele după proprietatea familiei lor. Între 1370-1417 se stabilesc în imediata apropiere a Ciacovei, deci a localităţii până atunci existente, o grupare de sârbi, destul de mare. Se înfiinţează localitatea TOT-CSAK (nume unguresc) sau CSACOVA (nume sârbesc). TOT înseamnă în limba maghiară SLOVAC, însă TOTORSAG înseamnă SLAVONIA. Pentru că aici nu s-au stabilit slovaci, ci sârbi din regiunea dintre Drava şi Sava, localitatea a fost simplu numită de unguri: Tot-Csak. Sârbii au numit-o Ciacova, deci au dat numelui terminaţia tipica slava -OVA. De atunci acest nume are mai multe silabe, aşa cum le are şi azi. Stilul în care a fost scris depindea de populaţia care-l folosea. De aceea apar în documente nume diferite până în ziua de azi.

          Se mai pot găsi şi alte denumiri ale acestei localităţi în decursul istoriei şi ca exemplificare, notăm unele dintre ele mai jos:

Chaak, Csokoa, Czokoan, Czukoan, Czokona, Czacova, Czackova, Czakowa, Zakovia, Zakovar(inum), Şacovan (turceşte), Şiacova (dialect bănăţean local), Opidum Csakova, Csakovar, Csákvár.

Aceasta în ce priveşte numele actualei localităţi Ciacova.

*

Localizare.

          Ciacova se află situată la cca. 32 km sud / sud-vest de Timişoara, capitala Banatului.

Coordonatele geografice ale Ciacovei sunt:

45.31 N

21.09 W

după atlasul Haacl sau

45.30 N

21.09.15 E

după datele Academiei Române sau

45.31 N

38.47.30 E

după Ferro (Hiero).

Se află la 83 m deasupra nivelului mării.

          Oraşul este asezat pe malul stâng al vechiului curs al Timişului, azi numit „Timişul Mort“. De abia acum vreo 100 de ani, acest curs a fost schimbat (regulat), în aşa fel încât fostul curs al Timişului a ajuns un fir de apă care leagă cîteva gropi ceva mai măricele. Căderea Timişului a fost până atunci de cca. 60 cm pe km lungime. Pe o hartă din anul 1846 nivelul apei Timişului la ieşirea de pe perimetrul localităţii se notează cu 257 picioare austriece, echivalentul a cca. 81,212 m, iar 3 km mai departe cu 251 picioare austriece, adică 79,316 m, în directă comparaţie cu apa Mării Adriatice la Triest.

*

Descriere.

          Au fost alese doar câteva descrieri ale Ciacovei dintr-o mulţime în limba română, germană, maghiară, sârbă şi ebraică. Aceste descrieri s-au „strâns“ în decursul a mai bine de 200 de ani. Unele sunt redate cuvânt cu cuvânt, altele scurtate, fără a schimba însă conţinutul.

1769 – 1772:  Pe două secţiuni (este vorba de hărţi – n.t.) se găsesc date privitoare la Ciacova şi împrejurimi, localizarea, drumurile, apele, numele localităţilor, numărul familiilor locuitoare şi hotarurile fiecarei localităţi în parte.

Date exact traduse:

-CSEBSHA           305 familii 6930 jugăre 1543 cloftori;

-MACEDONIA     219 familii 4287 jugăre 399 cloftori;

-OBADIE 111       familii 3119 jugăre 517 cloftori;

-PETERMANN     132 familii 5099 jugăre 1325 cloftori;

-CZAKOVA          473 familii 3687 jugăre 100 cloftori;

-DOLAZ 87           familii 4840 jugăre;

-GILAD 211          familii 12.764 jugăre;

-VOITEK              74 familii 3256 jugăre 1337 cloftori.

          Se observă că Ciacova era o localitate cu un număr de familii relativ mic. Ghiladul, de exemplu, era ca suprafaţă de peste 3 ori mai mare. Motivul este localizarea. Ciacova este aşezată pe malul Timişului, deci al unui râu important, iar Cebza şi Macedonia – pe malul Parţei, viitorul curs principal al Timişului.

          Următoarele drumuri existau spre localităţile vecine:

          -Spre nord, peste podul de peste Timiş, direcţia PETERMANN şi CSEBSHA, ct şi direcţia hotarului satului PETERMANN;

          -Spre vest ducea drumul din piaţa principală a Ciacovei spre moara  de apă de pe Timiş cât şi spre cazarma pe care ocolind-o, ducea mai departe spre GAAD. Tot din piaţa principală a Ciacovei pornesc drumurile spre sud şi sud-est, spre GILAD şi VOITEK (este vorba aici de Voiteniul vechi – n.t.). VOITEK este aşezat într-o buclă a râului LANKA-BIRDA. S-a renunţat ulterior la el când s-a ridicat, cam la 2 km est de Voiteniul vechi, Voiteniul nou.

          -Spre Est şi nord-est pornesc drumurile – tot din piaţa principală a Ciacovei – spre SCHEBEL şi OBADIE.

          De remarcat sunt suprafeţele imense de fâneţe dintre localităţi, care arată că ocupaţia principală a locuitorilor a fost creşterea animalelor. Importantă este şi o suprafaţă foarte mare de pădure de-a lungul Timişului, dar şi între CZAKOVA, DOLAZ şi GAAD, apoi între GILAD şi VOITEK, şi la nord de VOITEK. O pădure compactă se întindea la nord de OBADIE.

          Trebuie amintită şi o insulă pe care Timişul a format-o pe hotarul satului MACEDONIA. Un perimetru mai vast de smârcuri şi mocirle era doar la nord de CSEBSHA.

          Pe lângă podul de la CZAKOVA mai sunt menţionate cinci poduri peste Parţa (PARAZ). Morile de apă sunt doar cu aproximaţie localizate. De cele mai multe ori ele trebuie să se fi aflat acolo unde se sfîrşeau drumurile, adică la apă, fără a fi un vad prin apropiere.

          În districtul Timişoarei este menţionat – la est de „marea pădure“ (cea de lânga OBADIE) – un braţ lăturalnic al Timişului, şi anume începând de la „CAPUT GAVOSDIA“, vărsându-se lângă un pod în Timiş sub numele de GAVOSDIA.

(Toate numele sunt copiate din documente originale – n.t.).

          În 1780, în cartea sa „Geografia regatului Ungariei“ Karl Gottlieb von Windisch descrie localitatea noastră după cum urmează:

          „CSAKOVA sau CSAKOVAR, o localitate frumoasă şi plăcută, în care obişnuia generalul imperial Mercy să şadă de mai multe ori. În anul 1738 această localitate a fot, împreună cu împrejurimile, devastată de turci.“

În 1783 în Ciacova existau 452 de case, dintre care 326 case ţărăneşti şi 126 case de zilieri.

În 1786, Matthias Korabinsky scrie:

          „TSCHAKOWA în Banat are o cazarmă impunătoare de cavalerie pe malul Timişului.“

          În 1793 din cauza unei certe între „Administraţia Camerală Timişana“ şi „Comitatul Timiş“ din cauza unei suprafeţe de 4 jugăre a cazărmii, aşa-numita „magazie (depozit) de fân“, a trebuit să intervină cele mai înalte personaje din Imperiu: Majestatea Sa, Împaratul şi Regele Francisc al II-lea, după el contele von Orczy, preşedintele Camerei Ungariei, conţii de Hadik, Stetzner, Schönstein, Weisinger şi alţii. Inginerul Klingelstein a fost pus să facă o schiţă exactă (plan) a părţii germane din CSAKOVA.

(Acest plan există în arhivele atît regale maghiare cât şi imperiale austriece, indicând exact străzile şi casele Ciacovei, partea locuită de germani, inclusiv locul exact cât şi suprafeţele amănunţite ale teritoriului militar din localitate – n.t.).

Din păcate nu s-a putut găsi niciunde un plan exact al întregii localităţi CSAKOVA al acelei vremi.

Din 1794, CSAKOWA a avut casele numerotate în ordine cronologică de la nr. 1 la nr. 509, deci avea per total 509 suprafeţe de casă (plaţuri – n.t.) Localitatea era pe acea vreme împărtită din punct de vedere administrativ în trei părţi:

    -o parte românească cu 117 plaţuri,

    -o parte sîrbească cu 263  plaţuri,

    -o parte germană cu 103 plaţuri.

În 1796, într-o carte despre monumentele Ungariei este menţionată localitatea CSAKOVA cu „turnul ei din cărămidă arsă, rest al unei cetăţi, şi casele neguţătorilor greci cu stâlpi - din Piaţa Mare“.

          În 1828 trăiau în CSAKOVA, 1739 locuitori în 741 case în vârste între 18 şi 60 de ani.

          În 1829 - Ciacova devine al 9-lea târg al comitatului Timiş.

În 1835, într-o carte apărută la Leipzig:

        „Csakowa, aşezare pe malul Timişului, este un orăşel foarte frumos. Acolo s-a născut   

        „Dositheus Obradović“ care a adus mare faimă naţiei sale.“

Adăugăm că Obradovici a studiat şi el la Leipzig unde i-au apărut şi câteva cărţi.

          În 1839 într-o carte apărută la Budapesta:

          „Csacova este un târg elegant, cu locuitori români, sârbi, germani şi maghiari. Dintre ei sunt 1.164 catolici, 30 luterani, 6 reformaţi, 2.442 ortodocşi, 180 evrei. În localitate există o biserică ortodoxă, una catolică şi o sinagogă, ca şi mai multe clădiri administrative. Numărul meseriaşilor este foarte mare. Aici se află şi o cazarmă militară importantă. Pământul este foarte bun şi recoltele foarte bogate, cu toate că Timişul, prin inundaţiile sale aproape regulate, provoacă pagube mari.... Din fosta cetate mai există doar un turn.“

          În 1848, Augustin Boroczy scrie următoarele despre Ciacova:

        „Pe o hartă veche o localitate este numită CZOKOWAN. A fost 165 de ani sub ocupaţie  turcească şi totuşi, deja din anul 1716, este vestită pentru târgurile sale. 1724 redevine   parohie catolică. Sub Clary, la recensământul populaţiei, Timişul (districtul – n.t.) este trecut cu un număr de 38.110 locuitori. Mai târziu, în 1738, localitatea a căzut în mâinile unor bande româneşti de „furi“. În timpul lui Engelshofen a devenit resedinţa de garnizoană ...“

          În 1864, George Şandrovici - primarul Ciacovei - descrie localitatea ca fiind un „târg“, „reşedinţă de scaun“, având şi administraţie locală, iar numele CSAKOVA vine de la CSAK, că aici trăiesc români, maghiari, sîrbi şi germani, câteva familii slovace şi evreieşti.

În 1891, în descrierea monarhiei austro-ungare se poate citi că CSAKVAR în comitatul Timiş şi MODOSCH în comitatul Torontal sunt cele mai importante localităţi. CSAKVAR este o localitate frumos construită... (aici adaugînd multe alte amănunte estetice, menţionate şi în alte descrieri, mai sus – n.t.)

          În 1893, Ciacova este racordată la calea ferată austro-ungară prin linia ferată Jebel-Ciacova, fapt care a contribuit substanţial la sporirea şi creşterea econimică a localităţii.

*

Notă! Să lăsăm descrierile Ciacovei, care toate – până la sfîrşitul celui de-al II-lea război mondial – sunt pline de elogii la adresa acestei localităţi minunat de frumoase, bogate, cu oameni harnici şi muncitori. Mai bine să trecem la datele cele mai importante menţionate despre viaţa şi dezvoltarea Ciacovei. Unele date vor fi – poate – repetate, dar este necesar pentru cronologia evenimentelor. (n.t.)

*

          Primele urme de viaţă (scule / unelte diferite) de pe teritoriul Ciacovei datează din 3.700 până  în 2.700 î.e.n. Ca şi în restul Banatului, se găsesc şi aici urme ale altor culturi, deci popoare.

          -1091 are loc în apropierea Ciacovei o bătălie grea între cumani şi Vladislav I.

          -1175 este amintit pentru prima dată comitatul de Timiş. Acestui comitat i-a aparţinut şi teriroriul viitoarei localităţi Ciacova.

          -În secolul al XI-lea se aminteşte de o „biserică catolică“ în Ciacova.

          -În secolul al XIV-lea se construieşte prima „biserică catolică“. Deci au trăit catolici în Ciacova.

          -1332 – 1337 – Vaticanul ordonă un recensământ „creştin“. În aceste acte se aminteşte prima dată de localitatea CHAAK sau CHAAC. După bătălia de pe „Câmpia Mierlei“ (Cosovo Polje) au fugit nenumăraţi sârbi peste Dunăre şi s-au stabilit şi în Banat. Probabil că tot atunci au sosit şi primii sârbi în Ciacova.

          -1392 – 1395 se construieşte turnul de apărare la Ciacova.

          -14 febriarie 1959 – regele Ungariei Sigismund primeşte cetatea Ciacovei de la fraţii Csak (Nicolae şi Gheorghe) în schimbul unor teritorii din Transilvania. Nicolae Csak va deveni mai târziu voivod al Transilvaniei.

          -29 septembrie 1395 – cetatea Ciacovei este împresurată şi asediată de trupe turceşti.

          -1404 – 1463 – localităţile Csak, Tolvajd şi Vejtek (Ciacova, Tolvădia şi Voiteni – n.t.) şi încă 29 de localităţi aparţineau familiei Hagymas de Beregßo (Beregsău – n.t.).

          -18 septembrie 1551 – Ciacova este cucerită FARĂ LUPTĂ de turci.

          -1698 – 1699 – Hamin Paşá aduce colonişti din Transilvania în Banat, deci şi în Ciacova.

          -26 ianuarie 1699 – Ungaria şi Transilvania – FĂRĂ BANAT – trec la Austria.

          -5 august 1716 – capitularea trupelor turceşti în faţa Timişoarei.

          -13 octombrie 1716 – Timişoara este predată prinţului Eugen de Savoia şi trupelor sale. Toate trupele turceşti au fost silite să părăsească Banatul în 8 etape, inclusiv cele din Ciacova. De atunci începând, există în Banat 4 districte: Caransebeş, Marga, Pancevo şi Ciacova. Aceste districte erau sub comanda a câte unui vice-şpan. Viceşpan al Ciacovei a fost Stefan Racz (1718).

          După această perioadă au sosit şvabii în Banat, în 3  perioade de timp. Teritoriul Ciacovei a fost desemnat ca teritoriu pentru colonizare.

          -1717 – începând cu acest an, au sosit anual colonişti germani în Ciacova. De atunci au existat neîntrerupt locuitori de limbă germană în Ciacova.

          -1720 – prima şcoală se înfiinţează în Ciacova, fiind a 4-a din  Banat. Primul învăţător din Ciacova: Johann Brannenburg. Katharina Müller a fost prima „Ludimagistra“.

          -15 septembrie 1732 – se pune piatra de temelie a noii Biserici Catolice.

          -25 mai 1935 – prima confirmare a copiilor catolici din Ciacova.

          -1738 – turcii distrug casa de rugăciuni şi biserica aflată în construcţie.

          -1739 – în Ciacova se naşte marele iluminist sârb Dositei Obradovici.

          -1741 – se termină construcţia Bisericii Catolice, însă fără turn (clopotniţă) şi rămîne astfel până în secolul al XVIII - lea, cînd se construieşte şi turnul. Parohia Romano-Catolică din Ciacova primeşte „jus asyli“, dreptul de a acorda azil.

          -1768-1770 – se construieşte Biserica Ortodoxă Română.

          -1770 – prinţul moştenitor al Austriei, Josif al II-lea înnoptează în Ciacova.

          -6 iunie 1778 – Banatul trece sub jurisdicţia coroanei regale a Ungariei.

          -1780 – se înfiinţeaza Comunitatea Evreiască din Ciacova.

          -29 noiembrie 1785 – se desfiinţează iobăgia.

          -1795 – înfiinţarea şi sfiinţirea primei farmacii în Ciacova: „La Sfânta Treime“.

          -23 aprilie 1823 – Ciacova devine TÎRG cu toate privilegiile.

          -1848-1849 – şi în Ciacova se simt efectele revoluţiei care a cuprins de fapt întreaga Europă.

          -1849 – ia fiinţa „Voivodatul Serbiei şi al Banatului de Timiş“ pînă în 1861, când acest voivodat este desfiinţat.

          -1879 – se înfiinţează prima „Bancă de credit şi de economii“ în Ciacova.

          -18 aprilie 1880 – se pune piatra de temelie a noii Biserici Catolice.

          -1880 – se construieşte prima bibliotecă din Ciacova.

          -1881-1882 – apara primul ziar în Ciacova: „Csakowaer Wochenblatt“, ziar săptămânal.

          -15 octombrie 1881 – sfinţirea Bisericii Catolice, sub patronajul „Sfintei Treimi“. Pe terenul vechiului cimitir catolic se construieşte casa parohială, existentă până azi.

          -1881 – se înfiinţează „Pompierii voluntari“.

          -1882 – se deschide primul atelier fotografic.

          -1881-1902 – apare ziarul: „Csakovaer Zeitung“.

          -Septembrie 1884 – se deschide şcoala de ucenici.

          -Noiembrie 1884 – se deschide hotelul „Neubauer“ cu „sală de concerte, discursuri şi alte spectacole“.

          -Mai 1885 – se înfiinţează „Asociaţia de gimnastică Ciacoveană“.

          -1 octombrie 1885 – se înfiinţează „Şcoala Agricolă“ Ciacova.

          -1886 – se înfiinţează „Asociaţia manufacturieră“.

          -Iunie 1886 – în hotelul „Rößl“ se deschide o şcoală de călărie.

          -1887 – în hotelul „Neubauer“ se deschide festiv, sala de biliard.

          -1887 – se deschide „Cafeneaua Josef Neubauer“.

          -1887 – se înfiinţează „Asociaţia Vînătorilor“.

          -1888 – se înfiinţează şi se sfinţeşte a doua farmacie din Ciacova: „La Crucea de Aur“.

          -1889 – se deschide noua moară cu aburi de pe malul Timişului Vechi (Mort).

          -1890 – ultimele două escadroane de cavalerie părăsesc Ciacova într-o atmosferă sărbătorească.

          -1891 – se deschide prima fabrică de sifon.

          -6 august 1893 – se inaugurează prima linie de cale ferată între Jebel şi Ciacova.

          -1895 – ia fiinţă „Starea Civilă“ în Ciacova.

          -29 septembrie 1895 – se sfinţeşte Şcoala de fete „Notre Dame“.

          -1895 – se înfiinţează „Firma de tricotat maşinal“.

          -27 noiembrie 1895 – se inaugurează noua linie de cale ferată între Ciacova şi Giera.

          -1897 – se introduce iluminarea cu gaz în hotelul „Rößl“.

          -1897 – se deschide o vopsitorie, care mai târziu va fi şi spălătorie şi curăţătorie.

          -1898 – se înfiinţează „Societatea Bicicliştilor“.

          -1899 – se deschide „Prăvălia de făina“.

          -1899 – se înfiinţează „Asociaţia producătorilor de lapte“.

          -1899 – se construieşte închisoarea.

          -1899-1900 – se construieşte Biserica Ortodoxă Română.

          -1900 – se construieşte noua moară cu aburi pe malul Timişului.

          -1901 – se hotărăşte introducerea curentului electric în localitate.

          -1901-1902 – podul vechi de lemn de peste Timişul Vechi (Mort) este înlocuit cu un pod masiv din piatră.

          -1904 – primele motociclete în Ciacova.

          -1904 – se înfiinţează „Fabrica de oţet“.

          -1904 – se înfiinţează a doua fabrică de sifon.

          -Iunie 1906 – se înfiinţează „Clubul de fotbal“.

          -1909 – se înfiinţează „Clubul de tenis“.

          -1909 – se deschide prima „Prăvălie de produse din tutun“ (tutungerie - n.t.).

          -1909 – se construieşte noul spital comunal.

          -1910 – primele ţigle din „Fabrica de ţigle“.

          -Martie 1911 – deschiderea cinematografului (Mozi).

          -1911 – se înfiinţează „Azilul de bătrâni“.

          -1911 – se dă în funcţie „Uzina electrică“.

          -10 septembrie 1911 – iluminarea de probă a străzilor cu curent electric.

          -24 septembrie 1913 – din acest an există în Ciacova iluminatul stradal electric.

          -1913 – se cumpără prima maşină de scris pentru reşedinţa de „Scaun“.

          -Noiembrie 1913 – primesc şi locuinţele particulare curent electric.

          -1913 – înfiinţarea „Fabricii de gheaţă“.

Notă! Izbucneşte primul război mondial. Şi ciacovenii şi-au adus tributul la acest război, cea mai mare confruntare armată de până atunci, din istoria oemenirii. Cei căzuţi pe câmpul de luptă sunt trecuţi nominal pe monumentul din faţa fostei primării - a palatului administrativ. E bine să nu se uite niciodată de morţi noştri, mai ales de cei fără de morminte. (n.t.)

          -15 august 1919 – primele trupe ale ROMÂNIEI MARI pătrund în Banat, inclusiv în Ciacova, ca rezultat şi răspuns a invadării Banatului şi Transilvaniei prin trupelor ungureşti, cu scopul de a anexa aceste teritorii, Ungariei. Trupele românesti au aruncat trupele invadatoare peste frontieră, urmărindu-le. S-au oprit doar după cucerirea Budapestei şi după ce au înfipt drapelul României pe clădirea parlamentului din Budapesta.

          -1923 – prima maşina (autoturism) în Ciacova. Era un „Nash“.

          -1923-1924 – Şcoala de fete este naţionalizată (până atunci era concesionată ca mânăstire de maici) şi de atunci se va numi „Alexandru Mocioni“ (motiv pentru care, probabil, se numeşte şi azi la fel – n.t.).

          -8 februarie 1931 – apare primul număr al ziarului „Csakovaer lebende Zeitung“ (Ziarul viu al Ciacovei – n.t.).

          -1936 – se construieşte ştrandul şi se amenajează terenul „pentru timp liber“, inclusiv parcul din preajma „Culei“.

          -1936 – se construieşte actualul spital.

Notă! Izbucneşte al II-lea război mondial, care la fel ca şi primul, aduce din nou doliu peste populaţia Banatului, deci şi a Ciacovei. Ciacova, ca atâtea alte sate şi comune bănăţene, este lovită în mod dublu după război, ca şi cum războiul nu ar fi adus deja destulă jale în casele oamenilor. Un număr foarte mare de şvabi au fost duşi în URSS, la aşa-zisa „muncă de reconstrucţie“, neavând altă vină decât aceea de a fi nemţi. Dar nu numai pe ei i-a lovit năpasta, ci şi pe alţii de alte naţionalităţi. La ordinul partidului (PMR pe vremea aceea), au fost duşi aşa-zişii chiaburi în Bărăgan. Deportaţii, trebuind să-şi lase „acasă“ tot ce-au agonisit timp de generaţii. Însă nu toţi au fost ceea ce se numea „chiabur“ şi nu toţi adevăraţii „chiaburi“ au fost deportaţi în Baragan. Acolo, în Bărăgan, au fost duşi în loc pustiu, în plin câmp, unde ei şi-au construit cocioabe, ca să poată trăi. Astfel s-au înfiintat noi localităţi pe suprafaţa Bărăganului, care există până în ziua de azi. (n.t.)

          -1949 – constituirea „Gospodăriei agricole colective“, pe nume „Ceapaiev“.

          -1955 – înfiinţarea în Ciacova a unei orchestre semisinfonice, care a funcţionat până în 1961.

          -1956 – se reînfiinţează gimnaziul în Ciacova sub denumirea de „Liceul teoretic Ciacova“.

          -1956 – se redeschide „Şcoala agricolă“ sub denumirea de „Lieceul Agricol Ciacova“, construit pe locul unde a existat vechea şcoală agricolă.

          -1956 – reforma administrativă: Ciacova devine reşedinţa „raionului Ciacova“.

          -1959-1960 – sinagoga din Ciacova este vândută de comunitatea evreiască, statului, după care este dărâmată şi materialele obţinute se folosesc la construcţia unei şcoli noi, la construirea sălii festive a liceului, una din cele mai frumoase din acea vreme.

          -1972-1973 – se construieşte noul internat al liceului.

          -1981 – sărbătorirea a 100 de ani ai Bisericii Romano-Catolice şi 100 de ani de la înfiinţarea pompierilor voluntari.

          -1995 – sărbătorirea a 600 de ani de existenţă a Cetăţii Ciacovei.

          -1995 – sărbătorirea a 200 de ani de existenţă  a farmaciei.

          -1995 – sărbătorirea a 190 de ani de existenţă  a crucii de marmură Greco-Ortodoxe (alături se află „Coloana Sf. Maria“ – rom-catolică de 6 m înălţime, construită în jurul anului 1800)

          -1995 – sărbătorirea a 100 de ani de existenţă  a şcolii / liceului agricol.

Notă! Aici se termină enumerarea cronologică a celor mai importante evenimente care privesc Ciacova în general. Există nenumărate evenimente, mai importante sau mai puţin importante, dar care privesc grupările etnice trăitoare în localitate. Consider necesar ca fiecare din aceste grupări, fie ei români, sârbi, maghiari, nemţi sau alţii, să-şi scrie ei înşişi istoria lor şi să pomenească evenimentele care au avut loc în ce îi priveşte în decursul istoriei Ciacovei. Să nu se uite că în decursul istoriei, de-a lungul veacurilor în Ciacova au trăit inclusiv bulgari, italieni, spanioli şi slovaci! (n.t.)

*

       Fam. Margan    Fam. Nastase    Activitatea politica     Ciacova - istoric     Presa - diverse      Presa - Ciacova  

                                                               copyright © Mihai-Aurel Ianosel  2006

                                                  Creat si intretinut de Octavian Nastase